Details
Nothing to say, yet
Comment
Nothing to say, yet
Listen to INTERVIU - EXPERIENȚA ERASMUS (IORDACHE GEORGIANA ȘI DIACONU CORINA) by Georgiana MP3 song. INTERVIU - EXPERIENȚA ERASMUS (IORDACHE GEORGIANA ȘI DIACONU CORINA) song from Georgiana is available on Audio.com. The duration of song is 40:01. This high-quality MP3 track has 1263.205 kbps bitrate and was uploaded on 18 May 2024. Stream and download INTERVIU - EXPERIENȚA ERASMUS (IORDACHE GEORGIANA ȘI DIACONU CORINA) by Georgiana for free on Audio.com – your ultimate destination for MP3 music.
Comment
Loading comments...
Georgiana Iordache and Corina Diaconu discuss the Erasmus experience with Vlada Brăila, a journalism student. Vlada shares her background and why she chose journalism. She also explains why she chose the University of Pitești and talks about her future plans. Vlada discusses the challenges she faced as an international student, including language barriers. She praises the university and her professors. Vlada then discusses her experience with the Erasmus program, why she chose Portugal, and how it changed her personally. She mentions the difficulties she faced and the positives of the experience. Overall, she is grateful for the opportunity. Muzica Bine v-am găsit la podcastul studenților, suntem Georgiana Iordache și Corina Diaconu. Astăzi vom discuta pe ea câteva aspecte interesante legate de experiența Erasmus, că toți aveați partul în scrierilor și veți afla de ce ar trebui să profitați măcar odată de această oportunitate. Ca o scurtă introducere, experiența Erasmus este o oportunitate incredibilă pentru studenți de a trăi și de a studia într-o țară străină. Aventura Erasmus îmbine explorarea unei noi culturi, cum bunătățirea cunoștințelor academice și dezvoltarea personală. O avem alături de noi de Vlada Brăila, studentă în anul 3 la jurnalism, care a explorat o parte din lumea programului Erasmus. Cum găsiți, Vlada? Bună ziua, bună ziua! Bine v-am găsit și eu! Când îți povestești despre experiența ta cu programul Erasmus, aș vrea să te cunoaștem mai întâi. Spune-ne, te rog, de unde ești de origine? Așa, deci, eu sunt din Ucraina, sunt din regiunea oziesta, adică tocmai sudul Ucrainei, și am venit aici încă în 2001 pentru facultate. Ce te determina să alegi jurnalismul? Ce mi-a determinat? Cred că... Nu știu cum să vă explic mai exact. Am avut eu o dorință, când eram mai mică, să fiu prezentatoare. Cred că asta și m-a dus în jurnalism. Îmi place practic tot ce este legat de dicție, de vorbit, de prezentat și de asta am ales eu jurnalismul. Și de ce ai venit tocmai la Universitatea din Pitești? Pentru că, sincer, doar Universitatea asta m-a primit fără anul pregătitor. Să fiu așa sinceră cu voi. N-am vrut să fac anul pregătitor. Ce înseamnă mai exact anul pregătitor? Anul pregătitor, deci, străinii când vin în România, ca să învețe lingua, fac anul pregătitor. Un an în plus în care învață limba română. Și eu am considerat că n-am nevoie de el, pentru că și așa vorbesc destul de ok, părerea mea. Da, chiar vorbești foarte bine. Și acasă, la fel, vorbim în română și am zis că nu-mi trebuie anul pregătitor, dar foarte mulți universități cer și chiar insistă. Eu n-am vrut să-l fac. Și Universitatea din Pitrești a fost unică care m-a accesat fără anul pregătitor. Și pentru asta chiar sunt foarte nesumită. Am înțeles. Ce ți-ai dorit să faci după terminarea studiilor? A rămas același plan cu postul de prezentator? Încă mă mai gândesc. Nu pot să vă spun exact ce planuri mai am. Vreau să dau la master, dar încă mă mai gândesc. Sincer, sunt foarte indecisă acum. Nu pot să dau nimic precis, nicio informație precisă. Cu siguranță mai ai destul timp. Nu e pierdut. Sincer, nu vreau. N-aș spune că e destul de mult, dar așa. Acum lucrez asupra lecenței. Mai am și job-ul și cam asta. Și cu asta cam lucrez acum. Am înțeles. Așa că, da, de post de prezentator încă nu știu ce să-ți răspund. Dar după 3 ani de jurnalism, care sunt cele mai importante lucruri pe care le-ai învățat? Cele mai importante lucruri, cred că... Cum să socializez. Cum să mă descurc într-un mediu absolut nou. Asta în cazul meu. Eu spun de mine ca student internațional, da? Deci, m-am învățat cum să mă integrez. Cum să mă descurc într-un mediu absolut nou. Un pic am avut și dificultăți cu limba română. Am avut foarte multe slang-uri. Am avut cuvinte noi de învățat. Foarte multe. Și cumva datorită colegilor, datorită prietenilor mei, până la urmă le-am învățat. Cumva limba mea română de acasă s-a transformat în asta mai curată, cum vorbiți voi acum. Dau ca să vorbesc altfel. Adică mi s-a schimbat și vorba un pic. Și pot să spun că mi-a dat și cunoștințe. Foarte, foarte mișto universitatea. Și chiar este o experiență din neuitat. Chiar lider aș spune că sunt mulțumită la toată lumea pentru tot ce ne-a oferit, pentru toate amintirile și la toți profesorii. Că toți sunt, să spunem așa, frumoși. Toți sunt nice în fieul lor. Chiar nu regret că am venit aici. Deloc nu regret. Că tot ai adus vorba de profesori. Ai un profesor preferat, să spunem așa? Un profesor preferat... Sau mai mult, de ce nu? Nu am. Pentru că iubesc toți la fel. Fiecare sunt în felul lor frumoși. Am înțeles. Și cu colegii? Pentru mine. Cu colegii, cum te-ai înțeles în acești ani? M-am înțeles destul de bine. Am fost acceptată și privită cu ochi buni de colegi. N-am avut nicio problemă. N-am avut bullying, cum se mai poate să se întâmple. Am auzit de la mulți că s-au întâlnit cu bullying din cauza accentului, din cauza manierii, cum vorbesc, cum trebuie să-mi portu. N-am avut așa ceva. Sincer, nu am avut. Și atunci, când nu înțelegeam un cuvânt, eu întrebam, da, ce înseamnă asta? Și de mine nu râdeau. Dar luau frumos și-mi explicau ce poate să însemne asta. Chiar s-au comportat foarte bine cu mine și foarte frumos. N-am ce să spun. M-au primit, m-am integrat destul de bine. Nu s-au comportat cu mine ca și când sunt după altă planetă, știi? Da. Au fost chiar foarte drăguți cu mine. Și pentru asta toți le mulțumesc foarte mult. Ok. Acum o să trecem la subiectul care ne interesează cel mai mult. Experiența Erasmus. Așa. O să înceapă Corina cu prima întrebare. Dori, dacă ne-ai putea spune, cum am numai aflat despre programul Erasmus? Programul Erasmus l-am aflat încă înainte de să intru la universitate. Am aflat de la o prietenă care este din tatăl meu și tot studiază în România. De la ea am aflat. Deci asta a fost încă când eram clasa 11 în Ucraină. Și chiar vreau foarte mult să merg și eu, pentru că mă consider o persoană destul de open-minded, destul de multiculturală. Și why not? De ce nu? Așa. Din anul 1 am spus că nu aplic, pentru că e anul 1, fac cunoștință, până mă dau cu limba, până mă dau cu lumea, până mă obișnuiesc, una alta. Am spus că am să aplic în anul 2. Așa și a fost. Am aplicat în Erasmus, când am fost în anul 2, semestrul 2. Și în ce țară ai fost? În Portugalie am aplicat. De ce Portugalia? Ce te-a atras? Pentru că mi s-a părut o țară mai apropiată de cultura românească, din toate țările care mi-au fost propuse, care aveau jurnalism. Deci erau Bulgaria, Portugalia și încă o țară Turcia. Deci țările astea trei aveau jurnalism la universitate. În general, poți să alegi orice țară vrei. Problema este că nu toate țările au specializarea ta. Nu toate universitățile au specializarea ta. Și când te vei întoarce în România, trebuie să ai multe restanțe. Și deci tu ți-alegi universitatea, practic, așa că să ai mai puține restanțe. Și da, vă spun adevărul, așa e. Așa mi-am ales și universitatea. Adică nu eram să mă duc în Lituanie, în care nu există jurnalism, că după aceea să mă întorc și să am 10 exameni în România. Mi-am ales-o în Portugalia, la care știam că ei au jurnalism. Și când am să revin înapoi în România, știu că am cam două restanțe, sportul și engleză. Atât. Cam asta. Și examenele le-ai dat în Portugalia? Da, da. O mare parte din exameni le-am dat în Portugalia. Dar au fost obiecte care nu s-au echivalat. Pentru că portughezii nu au așa ceva. Adică ei nu au limba engleză și ei nu au sportul, cum avem noi. Și eu când am revenit a trebuit să dau sportul și limba engleză aici în România, ca restanță, în septembrie. Atât a fost. Doar atât. Dar, da, ce spuneam? Că Portugalia este mai apropiată cultural de România, că era specializarea mea și trebuia să dau mai puține restanțe după, și al treilea, pentru că, să vă zic sincer... Ok. Asta este o chestie de mea personală. Dar mie îmi place să plec cât mai departe. Îmi place o persoană aia care poate să te ducă cu cât mai departe, cu atât mai bine. Să-ți place să călătorești. Mie îmi place foarte mult să călătoresc. Foarte mult. Și cu cât mai departe, cu atât mai bine. Și am stat și m-am gândit, ok, Bulgaria. Bulgaria e foarte aproape. Eu oricând pot să merg acolo. Oricând. Pentru că, da, e destul de aproape. Și în plus, acolo predomină limba bulgară, care este apropiată din limba rusă. Și eu știam că... Mai multa să vorbesc limba rusă acolo. Și... Și în așa fel, engleza, n-am să ne o dezvolt nicicum. După aia, Turcia. Turcia mi s-a părut o țară cam cu principiile ei. Cu conservativism. Așa se zice corect? Da. Deci Turcia este o pere cu conservativismul ei. Și cultura lor mie cam este așa, departe de inimă. Nu rezolvează cu cultura. Și, în plus, sunt și eu. Am fost doar eu singură. Fără nimeni. Deci, de la minici la universității n-a fost nimeni. Și eu, una singură, în Turcia nu eram spre zi, cred eu. Asta trebuie să mai mergi cu cineva acolo. Știți voi că sunt pe acolo musulmani, care au cultură diferită, gândire diferită. Și e cam periculos pentru o fată să vină într-o țară de genul. Singură. Așa că alegerea mea a fost Portugalia. Pentru că mi s-a părut mai open-mind, mai țară cu nivel de siguranță mai ridicat față de Turcia, de exemplu. Și cam atât a fost. Și am fost sigură că în Portugalia am să-mi zbor limba engleză. Am fost sigură. Și așa și-a fost. Mă bucur. Dar cum te-a influențat, din punct de vedere personal, experiența asta? Te-a schimbat într-un fel? Da. Da. 100%. Asta pot să zic fără nicio îndoială, că chiar m-a schimbat personal. M-a învățat să mă descurc în diferite situații. Și m-a învățat să nu las frică odată, de o parte. Și eu eram fricoasă, mai bine. Eu chiar eram foarte fricoasă. Să vorbesc limba cu engleză? Nu, niciodată. Am fost frică că am scos greșeli, că am să mă exprim incorrect, că am să spun ceva, după aceea o să râd. Dar chiar mi-a fost foarte frică. După aia, nici nu mai atrageam atenție. Că de tare accentul meu n-aș fi, dar chiar a fost ok. M-au acceptat și cu accent. Și a fost totul bine. M-a învățat cum să mă descurc singură. De fapt, eu când am venit în România am început. Dar în Portugalia, ca și când am continuat-o și mai tare. Da, normal că ți-a învățat multe chestii. Cum să te descurci singur, cum să te descurci cu banii, cum să repartizezi mai rațional. Te ajută în foarte multe aspecte și, în plus, te ajută să sari bariera asta lingvistică. Da. Dar au existat și aspecte negative în experiența pe care ai trăit-o acolo? Da, normal. Normal că nu totul poate să fie așa de perfect, cum se pare la prima vedere. A fost oameni care sunt mai diferiți, care se comportau mai aiurea, mai cu, să spunem așa, orgoliu. Asta a fost. După aia, unii profesori, ok, nu unii, dar foarte mulți dintre profesori nu cunoșteau limba engleză. Dar era și logic, pentru că eu am fost într-un orășel foarte mic. Și dacă eram să fiu în orașul ăla mai mare, era să fie mai ok. Dar ăsta e chiar foarte mic și acolo practic nimeni nu știa limba engleză. Asta mi s-a părut un minus foarte mare. Și după aia, ce a mai fost? A, că ne-au promis cursuri de portugheză când am venit. Cursuri de portugheză care o să dureze două săptămâni. E, nu le-am mai făcut. Au spus că le-au anulat, pentru că o mare parte din ierasmușii venit erau din Brazilia, care știau deja portugheză. Și nu mai e nevoie. Dar chiar dacă noi eram acolo, eu vreau să spun, trei ierasmuși care vorbeam în limba engleză, eu considerat că nu e nevoie. Și gata. Cam asta a fost. Asta mi-a plăcut cel mai mult. Că eu chiar aș dori să știu limba lor și să știu măcar ceva basic. Cuvinte bazice, fraze bazice. Dar, da, o considerat, e că e mai logic să închidă cursurile. Dar ai avut și unele dificultăți pe care le-ai întâmpinat în perioada aia, cât ai stat în Portugalia? Dificultăți cum? Adică? Adică ți-a fost greu să faci anumite lucruri, nu știu, sau... Asta că aveam și job online. Și, de exemplu, de la 9 până la 12, stăteam la ore la care nimica nu înțelegeam. Asta a fost cel mai interesant. Stăteam la ore la care nu înțelegeam absolut nimic. Acolo se vorbea în portugheză. Și, da, prezența era obligatorie. Ei și eu veneam. Că nu am avut alta alegere, știi? Da. De la 9 până la 12 stăteam la ore. După aia aveam pauză de masă de la 12 până la ora 3 și de la ora 4 iar ore. Deși eu la pauza asta de masă mâncam, mă duceam la bibliotecă, după aia și mă apucam de job. Și până la ora 4 lucram. Cam așa mi-a fost. Și după aia, de la 4 până la ora 8, stăteam la universitate. Eu nu mă ieșeam de universitatea aia. Deci, toți care spun că era astăzi pentru asta, ca să te distrezi, că te duci la discoteci, te duci la baruri, te duci la nu știu unde... Asta voiam să te întreb. N-ai avut deloc timp să explorezi Portugalia, să vizitezi anumite locuri? Am avut, dar la urmă, când deja era iulie, iunie, știi? N-am avut chiar anume... Iată, uite, din februarie până mai, eu n-am avut timp. Deci, eu stăteam într-un, așa cum v-am spus, de la ora 9 până la ora 8 în universitate. Foarte multă astăzi a fost. Așa mi-a fost. Ei învăță acolo foarte mult, foarte intensiv, au și foarte multă practică. Și eu am avut cerințe la fel ca studenții portughezi, chiar dacă eu nu înțelegeam limba lor. Totuși n-am avut practică aceluși cerințe, cu mare parere de rău. Și mi-a fost cam greuț. A fost chiar greuț. Și când spune cineva că, da, că uite, că te duci în eras, nu te distrezi, că nu m-a distractivit capul tău, că... Da, în fine, ce mai povestesc eu de acolo, că se duc pe la cluburi, nu știu ce, nu știu cum. Băi, nu e chiar așa. Deloc nu e chiar așa. Absolut nu e chiar așa. Te distrezi? Da, te distrezi. Măi, e și acolo un weekend cu prietenii, pe la un pub, pe la o plimbare, pe la o cafea, dar nu e chiar așa cum spui tu. Eu am început să explorez Portugalia prin iunie-iulie, când redusem o mare parte din examene și am început să merg în Porto, am început să merg în Lipagona, atunci am început să descoper, să spunem așa, starea asta. Dar până atunci n-am făcut, pentru că era foarte greu. Am înțeles. Erau multe proiecte, trebuia să le dai la timp, după aceea, eu dacă mai învățam în portughez, nu prea înțelegeam multe chestii și, desuri, nu mă înțelegeam nici cu profii, da, cam asta. Dar a fost interesant. A fost foarte interesant. Noroc nu că am avut niște prieteni din Spania care cunoșteau limba engleză și mă ajutau cu traducirile. Dacă nu ei, eu cred că eram să ies din minte. Nu eram când deschis singură. Și asta e încă un plus la Erasmus, că îți dă cunoștințe. Îți dă cunoștințe bune și prieteni buni. Consideri că sistemul de învățământ de acolo, din Portugalia, este mult prea strict comparativ cu cel din România sau din România? Da, da, da, asta 100%, asta nici nu se compară. Da, este mult mai strict. Se cere mai mult. Și tu, oricum, ești nevoit să lucrezi mai mult. Acolo nu există studenți care totodată lucrează și totodată învață. Nu există. Pentru ei, când eu le spuneam că eu am și job și eu mai stau și la ore, ei stăteau cu ochi pătrați și mă priveau. Pentru ei, asta e ceva unusual, asta e ceva nou. Ei nu au așa ceva, ei nu pot să combine învățătura cu jobul. Păi nu există așa ceva. Pentru că învățutura la ei e foarte intensivă. Ei învață chiar mult și practică chiar foarte mult. Dar și totodată universitatea își face toate condițiile pentru practică. De exemplu, am avut montaj. Eu așa ceva în România n-am avut. Și nouănii se dădeau conturi pe aplicația. Deci nouănii se dădeau conturi ca noi să lucrăm cu Lightroom, să lucrăm cu Photoshop, să lucrăm cu mai multe chestii despre montaj video și foto. În România așa ceva nu se face. Și sistemul de predare cum era? Bănuiesc că era diferit, dar cum? Adică era metoda clasică, după dictare, scria profesorul la tablă sau cum? Da, scriau și la tablă, aveau și prezentații, făceau și cuizuri, făceau și teste, adică metoda era cam aceeași. Dar asta cu când cereai ajutor, ei chiar stăteau lângă tine, știi? Ei chiar stăteau și îți explicau, să spunem așa, mură-n gură, ca noi se spune, când îți explic pot pas cu pas, știi? Chiar stăteau când cereai ajutor, veneau și... Continui tu, Polina? Da. Păstrez legătura cu colegii și profesorii pe care i-ai cunoscut în Erasmus, o parte dintre ei? Și cam ce diferențe observa la mentalitatea lor, comparativ cu cei din România? Eu păstrez contactul cu prietenii spanioli, cu care am făcut cunoștință acolo, pentru că sunt persoane extraordinare. Chiar sunt foarte mulțumită, m-au ajutat foarte mult, m-au încurajat foarte mult și n-am ce să zic. Chiar merită. Merită Erasmus sau nu pentru prieteni. Și să vă spun sincer, prietenii ăștia spanioli au fost în decembrie în București, în vizită la mine. Așa că noi chiar prietenim foarte bine. Și diferențe din mentalitate. Acum sunt mai open-minded. Sunt mai cu curaj. Lumea e cu curaj. Lumea e mai deschisă, e mai pozitivă. Nu e atât de depresivă cum sunt la noi, o mare parte. Sunt mai așa, mai curaj de viață. Când te uiți la ei, se pare că ei parcă n-au probleme. Sunt mai fericită, arată mai open-minded. Chiar dau un vibe foarte bun. Și oricum se transmite știa asta. Erasmus și el spune așa, bine, uite, asta a fost în Erasmus. Înseamnă că știe engleza destul de bine, adică o duci în capul să se descurce și nu este frică să călătorească. Nu este frică de ceva? Nu. Și mie îmi se pare asta un avantaj bun. Și eu zic că da, că este un avantaj mare în timpul Erasmus-ului. De ce recomanzi tu participarea în programul Erasmus? De ce îi recomanda? În primul rând, aș recomanda pentru persoanele care sunt introvertite, care nu prea socializează, nu prea ies din casă, le este frică de distanță, le este frică când altii se descurce de nu știu ce și nu știu cum. Este imposibil să nu te descurci fiind din Erasmus. Asta e imposibil. Când vii dintr-o altă țară la învățură, cum am făcut-o eu, aici da, aici chiar pot să spun că este șansa ca să nu te descurci. Poate să se întâmple ceva. După aceea te răzgândești și te revii la țara ta. Dar când te duci cu Erasmus-ul, este imposibil să nu te descurci. Oricum te descurci, oricum ieși din toate situațiile neplăcuțe, dacă ai merit acolo. Eu zic că lumea noastră trebuie mai mult să călătorească și să aibă curaj de călătorie. Și încă de ce aș mai recomanda Erasmus? Că se dezvoltă limba engleză foarte mult. Și cunoștințe noi, prieteni noi, lume nouă, vezi altă cultură, altă mentalitate. Încerci altă mâncare, încerci ceva nou, care nu ai mai văzut. Și, pentru mine, Erasmus-ul are mai multe plusuri, să știi cât mai multe minusuri. Dacă ar trebui să descrii printr-un singur cuvânt experiența ta în Erasmus, care ar fi acel cuvânt? Nu prea am înțeles întrebarea. O să mă repet? Dacă ar trebui să folosești un singur cuvânt prin care să descrii experiența ta în Erasmus, care ar fi acela? Aici nu este destul un cuvânt, înțelegi? Aici doar emoții. Aici nu ai cuvinte, aici doar emoții ai. Trei cuvinte. Deci, cum poți descrie Erasmus? Curaj, prieteni și viață. Foarte frumos. Curaj, prieteni și viață. Deci, când te duci acolo, te simți așa... Ok, bine. Asta sunt și din cauza că terelele au soare, că sunt mai călduroase. Dar... Priiți un pic de viață. La noi parcă e mai depresivă aici un pic. Vremea e mai depresivă, lumea e mai depresivă. Tot timpul stai în probleme, te gândești ce-i să faci mâine. Acolo nu e de așa ceva. Acolo toți sunt chill. Acolo toți sunt foarte... De ce crezi tu că oamenii de acolo sunt mai veseli decât noi? De ce cred eu așa? Pentru că e greu de explicat. Mi se pare că este mentalitatea lor așa. Ei sunt mai pozitivi. Dar și mi se pare că soarele lor le oferă vitamine. Vitamina D, despre care am zis. Și asta cumva dă dorința asta. Să continui să lupti, să treci prin probleme, să fii mai pozitiv. La noi doar vara. Doar vara. Trei luni cât durează și acolo. Lumea mai trăiește, mai învie, mai iese pe afară. Nu e nimic. Mai ies pe afară, mai socializează, te odihnesc, mai merg la mare. Acolo sunt tot timpul așa. Indiferent de anotimp. Serios. Pentru că la ei mereu e soare. Și chiar și iarnă. La ei e mereu soare. Și asta mi se pare mie că le oferă un pic de pozitivitate și îi face mai puțin depresie. Ți-ar plăcea să trăiești în Portugalia, dacă ai putea, dacă ai avea șansa? Da, dacă aș avea șansa. De exemplu, dacă aș găsi un job destul de ok, unde să-mi convină totul, cred că m-aș muta. Cu siguranță, da. Și ce sfaturi ai pentru studenții care se pregătesc să meargă pentru prima dată în programul Erasmus, în străinătate? Pentru prima dată? Da. Dă-le așa și câteva sfaturi. Primul meu sfat este să vă faceți carduri de sănătate. Știu mulți studenți care plec în Erasmus fără carduri de sănătate. Făceți-vă. Serios, făceți-vă. Că nu știți ce poate să întâmple. Așa că trebuie să aveți la voi. Înca zi ceva. Asta e primul sfat. Al doilea sfat, să aveți bănuțe voștre. Trebuie să aveți o sumă adunată de voi. Că da, să veți și bursa Erasmus. Dar chiar cât e bursa Erasmus? Ce sumă primești? Depinde. Depinde foarte mult de cât studenți te duc din România. Asta depinde. O să ai pentru șase luni. Tu cât ai avut? Deci, vă spun, pe lună am avut până la 600 de euro. Pe lună. Dar, dar, se dă întranșe. Nu se dă toată suma așa imediat. Se dă întranșe. Și tu, cu asta, trebuie să reziști, să spunem așa, șase luni cu suma asta. Și chiar aș recomanda să aibă studenții și bănuții lor. Ok, poate cineva îi mai trimit părinții. La mine nu a fost așa. Îmi trimiteau destul de rar. Pentru că eu, cu jobul meu online, mă ocupam de copywriting și căci am avut la 500 de euro. Da, poate nu sunt bani mari, dar sunt ok. Adică m-au ajutat și ei cu ceva. Așa că, pentru studenți, aș recomanda să aibă și ei bănuții lor. Să nu tragă nedejde doar la cursa de Erasmus. Că poate să nu ajungă. Chirie acolo e destul de scumpă. Mult se duce și pe hrană. Așa că, da, dacă răcești, acolo e valza mari de captău. Chiar e greu dacă mai răcești. Se duc foarte mulți bani pentru medicamente și ele acolo sunt destul de scumpe. Mai ales alea care nu sunt prescrite de doctor. Așa că, faceți să vă carduți, doamnă toată lumea. După al treilea pas, atenție. Să fiți foarte atenți cu cine comunicați și ce informații dați. Atât aș spune. Să fac o concluzie. Ai repetat experiența Erasmus? Dacă ai avut nevoie? Sincer, da. Eu aș repeta. Dacă am să fiu la master... Nu știu încă. Mă mai gândesc. Dar dacă am să fiu la master, îmi gândesc că am să mai dau la Erasmus. Dar am să văd ce spereau să mai fie. Că atunci când am plecat eu, eram cu Universitatea din Pitești. Dar acum este în colaborare cu Bucureștiu și mi se pare că lista de persi s-a extins. Poți să alegi mai multe acum. Așa că nu știu. Asta trebuie să mă interesez la departamentul de Erasmus și când am fost cu ei în contact o să-mi spună care țări au jurnalismul. În fine. Dar tu în ce țări te-ai dori să mai călătorești? Așa, fără Erasmus sau cu Erasmus? Nu neapărat. În care țară? Da. Cred că în Spania. Eu am fost acolo. Am mai fost. Dar m-aș mai duce încă o dată. Că Spania este chiar o țară în care m-am îndrăgostit. Efectiv. De ce? Chiar. Cu totul. Mi-a plăcut foarte mult chiș decât portughezii. Nu știu de ce, dar așa mi s-a părut mie. Mi s-a părut că sunt mai primitori față de portughezii. Și portughezii toți sunt așa, dar spanioli și mai mulți. Aia sunt și mai comunicabile. Aia sunt și mai emoționale. Aia sunt și mai... Sunt așa, oameni cu pasiune. Sunt așa, oameni de foc. Și mie îmi place foarte mult asta. Am înțeles. Eu mă consider o fiere foarte liniștită și calmă. Și parcă am nevoie de cineva care ar fi opusul meu. De asta. De asta pe mine mă atrage Spania foarte mult. Pentru că oamenii sunt mai emoționali, mai plin de ziuață, de emoții, de pasiune. Și aș vrea și eu să fiu așa. Cred că de aia mă atrage Spania. Vlada, noi îți mulțumim foarte mult că ai acceptat acest interviu. Cu ocazia asta am aflat ce presupune o astfel de experiență pentru studenții care vor să descopere. Și de ce nu să se descopere pe ei înșiși. Îți mulțumim. Cu plăcere. Dacă mai aveți ceva întrebări, poftim să-mi dați mesaje, să-mi scrieți. Eu știu dacă o să vă întreb de studenții care vreau să plece în Portugalia. Despre Erasmus, dacă oare o cunoașteți pe cineva care a fost acolo. Eu sunt deschisă la orice întrebare, la orice discuție. Fără nici o problemă. Cu siguranță vă mă apela dacă vreți. Dacă vreți și voi, eu știu. Fără nici o problemă. Să apelați, să-mi dați mesaj, scrieți, întrebați. Vă răspund la orice întrebare. Mulțumim pentru descupere. Mulțumesc și vouă, fetele lor. Mulțumesc și noi. Mulțumim și noi. Da, da. Bine atunci. Dacă ceva... Trebuie să facă mai ceva întrebari? Nu, face Corina încheierea. Așa, ok. Podcast-ul studenților se încheie aici. Vă mulțumim pentru că ne-ați ascultat. O zi plăcută tuturor! MULȚUMIT PENTRU VIZIONARE!
There are no comments yet.
Be the first! Share your thoughts.
