msw014_17_glossa_eminescu_lf_64kb

The transcription is a poem titled "Glosa" by an unknown author. It reflects on the passage of time and the cyclical nature of life. The poem encourages the reader to remain detached from the ups and downs of life, to not hope or fear, and to stay indifferent to the world. It suggests that everything is both old and new, and that the future and the past are two sides of the same coin. The poem warns against being deceived by appearances and advises the reader to stay unaffected by the changing circumstances. The overall message is to remain detached and unbothered by the world. The poem is in the public domain. Glosa Vreme trece, vreme vine, Toate-s vechi și nouă toate. Ce e rău și ce e bine, Tu te-ntreabă și s-o coate. Nu spera și nu ai teamă, Ce e val, ca valul trece. De te-ndreamnă, de te cheamă, Tu rămâi la soate rece. Multe trec pe dinainte, În auzi ne sună multe. Cine ține toate minte Și a sta să le asculte, Tu așează-te deoparte, Regăsindu-te pe tine, Când cu zgomote deșarte Vreme trece, vreme vine. Nici încline a ei limbă, Rece acum pân' a gândirii, Înspre clipa ce se schimbă Pentru masca fericirii, Ce din moartea ei se naște Și o clipă ține toate. Pentru cine o cunoaște, Toate-s vechi și nouă toate. Privitor ca la teatru, Tu în lume să te-nchipui. Joace unul și pe patru, Totuși tu ghicive-i chipui. Și de plânge, de se ceartă, Tu în colți te treci în tine Și înțelegi din a lor artă Ce e rău și ce e bine. Viitorul și trecutul Sunt a filei două fețe, Vede-n capăt începutul Cine știe să le-nvețe. Tot ce-a fost, ori o să fie, În prezent le-avem pe toate, Dar de-a lor zădărnicie Te-ntreabă și s-o coate. Căci acel oraș, nici Joace, Se supun cât există Și de mii de ani încoace Lumei veselă și tristă. Alte măști, aceeași piesă, Alte guzi, aceeași gamă, Amăgit atât de-adese, Nu spera și nu ai teamă. Nu spera când vezi mișeii La izbândă făcând punte, Dor în trece nătărăii De-ai fi cu stea în frunte. Teamă n-ai, că tavă Iarăși între dânșii să se plece. Nu te prinde lor, tovarăși, Ce e val, ca valul trece. Cu un cântec de sirenă Lumea-ntinde lucii mreje, Ca să schimbea torii-n scenă De momește în vârteje. Tu, pe-alături de strecoară, Nu băga nici chiar de seamă Din cărarea ta afară, De te-ndeamnă, de te cheamă, De te ating să feci În laturi de hulesc, Să taci din gură. Ce mai vrei cu atale sfaturi, Dacă știi a lor măsură? Zică toți ce vor să zică, Treacă-n lume cine trece. Ca să nu îndrăgești nimică, Tu rămâi la toate rece. Tu rămâi la toate rece, De te-ndeamnă, de te cheamă, Ce e val, ca valul trece. Nu spera și nu ai teamă, Te-ntreabă și s-o poate, Ce e rău și ce e bine. Toate-s vechi și nouă toate, Vreme trece, vreme vine. Unde poamna a fost recunoscută este în domeniul public.